Mazarea

Intr-o zi calduroasa de vara m-am dus la bunici. Bunicul meu mi-a aratat recoltele lor! Erau atat de frumoase! Am ajuns si la mazare. Eu am privit-o de aproape. Un bob mic si palid statea pe jos parca uitandu-se la mine. Eu l-am intrebat pe bunicul meu:

- Bunicule, de ce bobul acesta nu s-a dezvoltat?

- Draga mea nepoata, nu toate semintele se dezvolta, de aceea punem mai multe.

- Dar totusi nu e drept ca toate celelalte seminte sa se dezvolte si un biet bobisor nu!

- Si mie imi pare rau.

- Bunicule, ma poti lasa sa il iau acasa si sa il plantez?

- Desigur draga mea nepoata!

- Multumesc mult!

M-am dus acasa si l-am plantat. Dupa o ora nu a crescut si eu m-am ingrijorat. Eu i-am spus mamei:

-Mami, sunt suparata! Am luat un bob de mazare de la bunicul si l-am plantat! De o ora tot stau si ma uit la el si nu a crescut.

-Draga mea, trebuie sa ai multa rabdare ca sa astepti sa creasca! Poate chiar cateva zile, nu o singura ora!

-Multumesc ca mi-ai spus!

Am asteptat o zi si nu a crescut. Deodata aud o voce firava si delicata:

-Draguta fetita, iti multumesc ca m-ai luat in grija dar eu ma voi usca daca nu imi pui apa si bineinteles daca nu am iubire suficienta!
-Tu vorbesti?

-Desigur! Toate plantele si animalele vorbesc! Si pietrele si soarele si luna etc.

-Dar de ce nu vorbesc cu oamenii?

-Pentru ca le este teama de voi ca sunteti mari si uneori de exemplu o piatra care nimereste in mainile unui baiat rau si se vede azvarlita pe pamant de la o inaltime asa de mare nu vrea sa ii vorbeasca.

-Dar tu de ce mi-ai vorbit?

-Eu ti-am vorbit pentru ca am vazut ca esti o fetita buna, m-ai luat de pe pamant in loc sa ma lasi acolo.

-Te voi uda si iti voi da cata iubire iti trebuie! Eu vreau sa te fac o planta mare si frumoasa ca si celelalte surori mai mari ale tale!

-Multumesc, esti o fetita atat de buna si de frumoasa!

-Multumesc, si tu la fel!

Dupa doua saptamani de truda si oboseala planta a crescut mare si frumoasa si a facut mazare foarte buna si dulce!

Saptamana urmatoare, eu impreuna cu mazarea m-am dus la bunici si le-am spus:

-Eu stiu un mare secret! Vreti sa vi-l spun si voua?

-Desigur! exclamara bunicii in cor.

-Secretul este ca plantele si animalele si chiar si pietrele vorbesc!

-Nu este posibil!

-Daca crezi in ele si le dai iubire si ingrijire ele simt ca esti un om bun si vorbesc cu tine. Nu cu toti vorbesc.

-Multumim ca ne-ai spus, asa o sa vorbim si noi cu plantele, sa vedem ce vor ele!

-Cu multa placere!

Si de atunci le-am impartasit tuturor secretul si nu a mai fost om pe pamant care sa nu iubeasca plantele si animalele si mai ales sa nu le respecte!

Sfarsit!

Scrisa de: Irina