O oglinda magica.....

       Era o zi ploioasa, asa ca m-am decis sa  merg in pod si sa vad ce lucruri frumoase mai gasesc acolo. Data trecuta am gasit o casa de papusi . Acum sta in camera mea si se uita la mine cand dorm.

 Am urcat incetisor scarile . Usa s-a deschis cu un scartait usor .Cand m-am uitat in jur am vazut multe lucruri frumoase . M-am repezit la o chitara veche apoi am gasit o cutie cu bijuterii . De sub o cutie am vazut o sclipire. Am mers acolo. Am dat cutia jos si era o frumoasa oglinda . Dar nu era orice oglinda. Nu te vedeai in ea . Era mov. M-am uitat mai mult timp la ea si in scurt timp am inceput sa imi vad reflexia. 

   Deodata am vazut in oglinda altceva. Era o padure cu copaci inalti si desi . Ploua. Acolo, o fetita cam de varsta mea alerga de la un copac la altul . Am vazut cum se apropia din ce in ce mai mult de oglinda . La un moment dat m-a observat . S-a uitat la mine mult timp apoi mi-a facut cu mana . Si eu i-am facut ei . Ea s-a indepartat si la un moment dat nu am mai vazut-o deloc . 

  Am lasat oglinda jos .. M-am uitat in spate. Doar ploaia era cu mine . M-am uitat din nou in oglinda. Imaginea se schimbase. In departare se vedea o cascada. .. Un curcubeu se plimba pe cer. M-am apropiat foarte tare de oglinda si apoi am alunecucat. Am intrat pur si simplu in oglinda.

  Am inceput sa merg in fata . Am vazut o padure si m-am indreptat intr-acolo . Am simtit ca cineva ma urmarea . M-am uitat in stanga si in dreapta si ... am vazut un cal , era frumos , alb , cu botul catifelat si ..si .. si .. in varful capului avea un mic corn. Se uita cu niste ochi dragastosi la mine .  M-am apropiat de el . M-am uitat foarte atenta . Credeam ca visez .. Dar nu ..! Era un unicorn..!!  O frunza a inceput sa se miste in spatele meu . In ochii lui se citea teama.  M-am intors si am ramas uimita ! In fata mea statea un ciclop! Era foarte inalt, hainele lui pareau ca nu mai fusesera schimbate de multi ani . Avea niste urechi mici  cu niste puncte pe ele.  In mijlocul capului avea un ochi mare care nu se uita la noi . Era indreptat in alta directie. M-am uitat intr-acolo . Doua animale se luptau . 
   Deodata am simtit o furnicatura in brat. Unicornul ma atinsese cu cornul lui magic si imi facu semn sa ne indepartam . El a inceput sa fuga si am inceput sa fug si eu dupa el . In urma noastra se auzeau pasi grei . Se pare ca ciclopul ne observase. 
  Am fugit mult timp  pana ce ne-am dat seama ca ciclopul nu ne mai umrarea demult. M-am uitat catre unicorn . Ma gandeam oare cum pot sa comunic cu el ..
- Stii cumva cum pot ajunge in lumea mea, pe pamant?
- Nu stiu prea bine limba voastra dar stiu cateva cuvinte.
  Cand unicornul a vorbit am simtit o mangaiere pe inima!
- Trebuie sa trecem raul maro . Este destul departe de aici dar dupa ce il trecem este usa .  spuse el
-Si de unde voi sti unde o sa ajung in lumea mea ?
-Pai , exista doar o usa catre lumea noastra. spuse unicornul .  Este o oglinda magica pe care spiridusii au facut-o.
-Haide sa mergem!
  A cutreierat multe dealuri pana am ajuns la o padure. 
-Vom inopta aici . a spus unicornul.
 Ne-am intins pe un  covor gros de muschi si am adormit imediat . 
 Dimineata, unicornul nu mai era acolo. Pentru o secunda m-am ingrijorat dar l-am vazut mai incolo . 
  Am mancat  o planta foarte buna , rosie , pe care nu o mai vazusem niciodata. Probabil ca la noi nu exista planta aceea. Avea gust de paine . Am baut o cana cu lapte tot dintr-o planta . 
 -Hai sa mergem ! Mai avem doar 2 ore si vom ajunge la raul maro.  spuse el 
 La un moment dat am obosit si nu mai puteam face niciun pas . M-am intins pe iarba si pentru cateva minute am adormit. 
     Am pornit din nou la drum si dupa o ora am ajuns. 
  Era cel mai inspaimantator rau pe care il vazusem vreodata! 
  Suna ca un huruit de motor stricat ! Avea o culoare maronie-rosiatica.
-Acum trebuie sa il trecem . Vezi pietrele acelea mari ? Trebuie sa sarim pe ele! Ai grija si urmeaza-ma! spuse unicornul
- Bine.
 Am urmat unicornul  . Am sarit pe 3 pietre . Raul era foarte lat si cu cat saream pe mai multe pietre cu atat simteam ca pietrele se departeaza si asa era! 
  Unicornul ajunsese pe partea cealalta. Eu mai aveam de sarit pe ultima piatra.  Am alunecat si am cazut in apa care simteam ca ma sufoca. Am incercat sa ajung la suprafata , Era foarte adanc. Am vazut unicornul care fugea dupa mine de pe mal . La un moment dat , nu stiu cat timp a trecut , m-am prins de o creanga si am simtit cum unicornul ma tragea pe uscat. 
   Dupa o jumatate de ora m-am trezit . Eram toata uda si pe jumatate moarta!
   Am adormit ceva timp . Cand m-am trezit eram intinsa pe iarba . M-am ridicat . Unicornul se uita la mine atent . S-a uitat in alta directie. Am vazut doi copaci . Intre ei era un fel de oglinda mare mov. Era timpul sa plec.
-Multumesc ca m-ai condus acasa si ca m-ai salvat din rau !  am spus.
-Nu ai pentru ce. Noi , unicornii mereu ajutam . Sper ca o sa ne mai vedem candva! spuse el
-Si eu! La revedere!
  M-am indreptat spre portal . Am inchis ochii si am trecut .   
  M-am trezit pe jos, cu oglinda in mana. Am crezut ca a fost doar un vis dar apoi m-am ridicat si mi-am vazut hainele inca ude. 
  Am coborat din pod cu oglinda in mana . Am pus oglinda pe birou. M-am uitat inca o data la ea si mi-a aparut un unicorn mic .  Am zambit.
M-am uitat la ceas si trecusera doar cateva minute apoi m -am uitat pe geam iar ploaia incepuse sa se opreasca. .
  Nu am mai povestit nimanui asta , niciodata . Am pastrat aceasta amintire doar pentru mine deoarece stiam ca nu ma va crede nimeni !
   A fost cea mai frumoasa aventura si amintire a mea !!


SFARSIT!!



        BY. IRINA :*

In lumea fructelor de padure!

     Era o noapte calduroasa de vara. Norii se vedeau ca niste oite somnoroase si negre. Nu puteam sa dorm. M-am zvarcolit pe toate partile si m-am gandit la un vis. Deodata, m-am trezit pe o insula. Am mers cativa pasi apoi am vazut un tufis de mure coapte si bune care parca imi spuneau sa vin si sa le mananc. M-am apropiat de ele si, cand sa rup una, o vorba mica si firava a spus :

     -Nu ma manca ! Cum indraznesti !

     Am aruncat mura pe care aproape o muscasem si am fugit cat ma tineau picioarele.

     Dupa ce m-am oprit, m-am uitat in jur si am observat o insula plina cu tufisuri cu mure si cu zmeura si pe langa copaci erau si fragi. Deodata s-a auzit o voce :

     -Cine a indraznit sa ma manance sa vina aici !

     Deodata mi-am dat seama ca fructele puteau vorbi. Am prins curaj si i-am spus:
     -Eu! Scuza-ma, dar nu am stiut ca sunteti fructe vorbitoare!

     -Si daca nu eram ne mancai, nu e asa?

     -Da. Deoarece aveti gust bun !

     -Nu este nimic, intelegem!

     -Dar voi ce mancati?

     -Noi mancam pamant ! Este foarte gustos. Ai vrea sa vii in vizita la palatul nostru si sa luam micul dejun impreuna?

     -Desigur ! Dar eu ce voi manca ?

     -Pai noi avem multe dulciuri care nu strica dintii. Ai putea sa mananci.

     -Bine. Dar voi cum va miscati ?

     -Noi ne scoatem din radacini si ne marim. Hai sa mergem spre castel !

     Deodata, tufisuri de mure si de zmeura au iesit din pamant si s-au marit.

     Din pamant a aparut un castel mirific parca era din basme ! O mura m-a rugat sa stau langa ea. Treptele castelului erau facute din diamant, iar ferestele din clestar ! Am intrat pe o usa mare, rotunda si am mers in salonul unde se manca. Era o masa mare, rosie facuta din rubine. La masa, fructele de padure mancau pamant. Mie mi-au dat sa mananc salata, niste dulciuri si un ceai tare gustos. Dupa masa am spus :

     -Multumesc mult ca m-ati primit si m-ati invitat la masa !

     -Cu mare placere ! Cred ca nu am mai avut un musafir de 1000 de ani !

     -Acum ar trebui sa plec.

     -Bine ! Sper ca ne vom mai  revedea !

     -Si eu ! La revedere !

     -Pa-pa !

     -Dar oare cum voi pleca? Dar oare cum am ajuns aici?

      Deodata am auzit-o pe mama strigandu-ma ca ar trebui sa ma trezesc. Acum mi-am dat seama ca fusese un vis minunat !

                                                Sfarsit!

Scrisa de:Irina

La plimbare prin padure

Era toamna, un vant rece mangaia natura care acum dezbracase copacii de haina lor de frunze. Ma plimbam prin padure, unele pasarele inca mai cantau, dar nu multe. Ma uitam pe jos, la formele frunzelor. Era mirific ! Calcam incetisor pe mormane de frunze care fusesera odata verzi si vesele. Am auzit niste pasi. Era un mic iepuras!  Era foarte pufos, ca o papadie ! Avea ochii mari, boticul roz, avea culoarea blanii gri iar pe burtica si pe labute era alb. A inceput sa fuga si am inceput sa alerg si eu dupa el deoarece voiam sa ii fac o poza pentru tema de la scoala. A fugit ce a fugit si, deodata, a disparut intr-o prapastie mica. Mai incolo era o poteca si am hotarat sa cobor deoarece stiam bine padurea si voiam sa fotografiez iepurasul. Deasupra capului meu era un cer prafuit plin  de nori somnorosi, gata,  gata sa izbucneasca in plans. Am continuat sa merg dar incepuse sa picure din ce in ce mai mult. In ziua aceea picaturile de ploaie erau foarte suparate pe nori. Deodata, am vazut o casuta frumoasa. Am mers catre ea si am ciocanit la usa.

-Este cineva acasa ?

-Da !

-As putea sa intru ? Afara ploua si mai e mult pana acasa !

-Sigur !

            O doamna destul de slabuta, cu parul blond, cu ochii albastri si cu un nas micut mi-a deschis usa.

            -Va multumesc ! As putea sa raman la dumneavoastra pana ce se potoleste putin ploaia ?

-Cu mare placere, fetita draga !

            In casuta era o soba mica, doua lumanari care straluceau ca darele luminoase ale stelelor, o masa cu doua scaune, mai multe tablouri si un covor mare. Langa masa era o usa. Doamna a deschis usa. Acolo era un dormitor destul de mare. Erau doua paturi, un sifonier, un birou si un scaun pentru crosetat. Mi-a dat o patura din sifonier si m-a rugat  sa stau putin langa soba ca sa ma mai incalzesc. Deodata, s-a deschis usa de la intrare si a aparut un iepure. Era chiar acel iepure cu care ma intalnisem eu pe drum! Doamna l-a luat in brate si i-a asezat o fundita pe cap. Am intrebat, surprinsa :

-Este iepurele dumneavoastra ?

-Da ! Mereu fuge de acasa dimineata si vine spre seara !

-El m-a condus aici ! As putea, va rog, sa ii fac o poza ? Imi trebuie pentru tema de la scoala !

-Desigur !

-Multumesc !

            I-am facut poza si apoi am spus ca trebuie sa plec deoarece mama si tata se vor ingrijora ca nu mai vin acasa. Mi-am luat la revedere si am iesit pe usa mica. Pe cer se vedeau lumanarile aprinse ale stelelor cazatoare!

            Am luat-o pe poteca pana am ajuns acasa! I-am povestit totul mamei si i-am aratat poza facuta cu iepurasul!

            A fost o plimbare pe cinste!

                                                       Sfarsit!
        Autor: Irina