vineri, 2 martie 2012

O plimbare spre casa bunicii

Era o zi minunata de primavara! Cea mai tanara si mai frumoasa fiica a anului trezise la viata intreaga natura. Peste tot era plin de flori, verdeata, zumzet de albine si ciripit de pasarele. Eu, impreuna cu catelusa mea Bella ne duceam catre casa bunicii. Casa bunicii este la marginea padurii.
Pe drum am auzit un latrat puternic. Eu am intrebat:
-Oare cine este ?
-Nu stiu! a raspuns Bella.
Latratul se auzea din ce in ce mai tare, pana ce am intalnit un catelus nu mai mare decat Bella!
El a spus:
-Buna ziua, ce cautati aici?
-Buna ziua si tie, am spus eu, mergem la casa bunicii! Este la marginea padurii, pe partea cealalta!
-Va pot insoti?
-Desigur!
-Va multumesc, eu nu am casa si sunt tare singur!
-Te pot lua eu ! O voi suna pe mama sa vad daca ma lasa cu inca un caine!
-Multumesc, esti o fetita deosebita! Nimeni nu a mai vrut sa ma ia! Toti spuneau ca sunt tare urat!
-Ba nu! Esti tare dragut!
-Multumesc! Si tu esti la fel!
-Multumesc! Acum o sun pe mama ! Va rog sa faceti liniste!
-Bine! spusera cei doi caini intr-un glas.
-Alo! Buna, mama!
-Buna, draga mea ! Ce mai faci?
-Bine, foarte bine! Mami, am gasit un catelus tare dragut pe drumul spre bunica! Il pot pastra? Te rog!
-Nu draga mea, imi pare rau! Un caine este de ajuns! Daca vom avea doi caini vor fi doua guri de hranit!
-Of, bine pa, pa!
-Pa, draga mea!
Necajiti, am mers mai departe!
La un moment dat, Bella intreba:
-Caine nou, cum te cheama?
-Pe mine ma cheama Azor!
-Ce nume frumos!
-Multumesc!
-Cu placere! Am o idee! Draga mea stapana, imi zise Bella, nu mai tii minte ca bunica ta isi dorea foarte mult un catelus care s-o ajute si sa o iubeasca?
-Desigur ca mai tin minte!
-Poate ar vrea Azor sa fie cainele ei!
-Desigur ca vreau! spuse Azor.
-Pai atunci hai s-o intrebam pe bunica mea!
Ajunsi la casa bunicii, am spus:
-Buna ziua, bunico!
-Buna, draga nepoata!
-Bunico, vrei un catelus?
-Desigur ca vreau! Asta imi doresc cel mai mult!
-Acum ai ocazia sa ai un catelus. Uite!
I l-am aratat pe Azor si bunica s-a bucurat foarte tare!
De atunci Azor si bunica au fost foarte apropiati pana la sfarsitul vietii lor!
SFARSIT!
AUTOR: Irina