luni, 11 februarie 2013

La plimbare prin padure


Era toamna, un vant rece mangaia natura care acum dezbracase copacii de haina lor de frunze. Ma plimbam prin padure, unele pasarele inca mai cantau, dar nu multe. Ma uitam pe jos, la formele frunzelor. Era mirific ! Calcam incetisor pe mormane de frunze care fusesera odata verzi si vesele. Am auzit niste pasi. Era un mic iepuras!  Era foarte pufos, ca o papadie ! Avea ochii mari, boticul roz, avea culoarea blanii gri iar pe burtica si pe labute era alb. A inceput sa fuga si am inceput sa alerg si eu dupa el deoarece voiam sa ii fac o poza pentru tema de la scoala. A fugit ce a fugit si, deodata, a disparut intr-o prapastie mica. Mai incolo era o poteca si am hotarat sa cobor deoarece stiam bine padurea si voiam sa fotografiez iepurasul. Deasupra capului meu era un cer prafuit plin  de nori somnorosi, gata,  gata sa izbucneasca in plans. Am continuat sa merg dar incepuse sa picure din ce in ce mai mult. In ziua aceea picaturile de ploaie erau foarte suparate pe nori. Deodata, am vazut o casuta frumoasa. Am mers catre ea si am ciocanit la usa.
-Este cineva acasa ?
-Da !
-As putea sa intru ? Afara ploua si mai e mult pana acasa !
-Sigur !
            O doamna destul de slabuta, cu parul blond, cu ochii albastri si cu un nas micut mi-a deschis usa.
            -Va multumesc ! As putea sa raman la dumneavoastra pana ce se potoleste putin ploaia ?
-Cu mare placere, fetita draga !
            In casuta era o soba mica, doua lumanari care straluceau ca darele luminoase ale stelelor, o masa cu doua scaune, mai multe tablouri si un covor mare. Langa masa era o usa. Doamna a deschis usa. Acolo era un dormitor destul de mare. Erau doua paturi, un sifonier, un birou si un scaun pentru crosetat. Mi-a dat o patura din sifonier si m-a rugat  sa stau putin langa soba ca sa ma mai incalzesc. Deodata, s-a deschis usa de la intrare si a aparut un iepure. Era chiar acel iepure cu care ma intalnisem eu pe drum! Doamna l-a luat in brate si i-a asezat o fundita pe cap. Am intrebat, surprinsa :
-Este iepurele dumneavoastra ?
-Da ! Mereu fuge de acasa dimineata si vine spre seara !
-El m-a condus aici ! As putea, va rog, sa ii fac o poza ? Imi trebuie pentru tema de la scoala !
-Desigur !
-Multumesc !
            I-am facut poza si apoi am spus ca trebuie sa plec deoarece mama si tata se vor ingrijora ca nu mai vin acasa. Mi-am luat la revedere si am iesit pe usa mica. Pe cer se vedeau lumanarile aprinse ale stelelor cazatoare!
            Am luat-o pe poteca pana am ajuns acasa! I-am povestit totul mamei si i-am aratat poza facuta cu iepurasul!
            A fost o plimbare pe cinste!


                                                       Sfarsit!
        Autor: Irina